Cum redactam un CV pentru a face o prima impresie cat mai buna

Echipa BIA HR

 

Desi ne-am obisnuit cu ideea ca formatul standard folosit in cazul unui CV trebuie sa fie Europass, in realitate lucrurile nu stau tocmai asa. Acest format este recomandat doar in anumite contexte si domenii, cum ar fi institutiile de stat sau institutii europene, insa, in cele mai multe cazuri, el nu este necesar. Mai mult decat atat, completarea acestui format este extrem de greoaie pentru candidat, ii solicita timp pentru redactare, dar nici pentru recrutor nu este un format preferat, intrucat presupune parcurgerea unui volum crescut de detalii, unele destul de putin relevante pentru anumite pozitii. Un format simplu, adaptat nevoilor si nivelului de experienta a candidatului ar fi cel mai indicat, iar pe internet sunt disponibile nenumarate modele.

Fontul si editarea: Times New Roman sau Arial
 

Recrutorii parcurg zeci sau chiar sute de CV-uri atunci cand selecteaza candidatii pe care ii vor contacta in vederea stabilirii unui interviu si tocmai de aceea este recomandat ca felul in care informatia arata in pagina sa usureze parcurgerea ei. Asadar, este recomandata folosirea unui singur font, de preferat Times New Roman sau Arial, scris cu dimensiuni apropiate (intre 10-12 pt.) pe tot documentul, fara variatii foarte mari intre dimensiunile font-urilor folosite in sectiunea dedicata datelor de contact si dimensiunea celor utilizate in restul CV-ului, spre exemplu. Totodata, trebuie evitata incarcarea documentului cu multe elemente de editare, cum ar fi textul ingrosat, subliniat, inclinat („italic”), bullet-uri, sageti, bife sau alte semne grafice.

Folosirea unei liniute la inceputul randului in sectiunea referitoare la atributii si responsabilitati sau realizari este suficienta, intrucat excesul de semne de punctuatie ar putea distrage atentia de la ceea ce este esential in CV, si anume textul in sine, continutul, informatia prin care candidatul trebuie sa convinga ca este potrivit pentru a merge mai departe in procesul de recrutare. Prin urmare, orice element care ar incarca in mod inutil felul in care informatia este asezata in pagina ar trebui evitat.

Chiar si in situatiile in care CV-ul este trimis direct recrutorului, este absolut necesar ca acesta sa contina informatiile de contact ale candidatului (numarul de telefon si adresa de email). Aceste detalii se pot pierde daca nu sunt incluse in document, in cazul in care CV-ul este transmis ca o recomandare unui cunoscut, care il transmite, la randul sau, mai departe unui departament de HR. De asemenea, un CV nu trebuie sa contina adresa completa a candidatului; orasul/localitatea, numele strazii si sectorul/judetul sunt suficiente. Alte informatii irelevante pentru un CV sunt cele care tin de viata personala, cum ar fi statutul marital, numarul de copii sau alte informatii care nu au nicio legatura cu sfera profesionala.

Desi nu este obligatoriu ca CV-ul sa contina si o poza a candidatului, atunci cand ea este inclusa in document, este bine sa fie cea potrivita contextului profesional. Fotografia trebuie sa fie una in care candidatul poarta fie o tinuta office, fie una smart casual, pe un fundal deschis la culoare. Este total nerecomandat ca CV-ul sa contina o poza cu candidatul de la nunta sau sa fie decupata dintr-o fotografie de grup, de la o petrecere cu prietenii.

In mod normal, candidatul ar trebui sa arate ca isi da interesul pentru ca modul in care este scris si arata CV-ul sa fie impecabil, iar asta presupune inclusiv o atentie deosebita asupra corectitudinii, din punct de vedere gramatical, a textului. Astfel, in conditiile in care se presupune ca un candidat are la dispozitie suficient timp pentru a reciti si revizui documentul, este greu de crezut ca nu are posibilitatea sa corecteze eventualele greseli. Candidatii trebuie sa tina cont de faptul ca prezenta greselilor gramaticale in CV lasa impresia clara de neglijenta si lipsa de interes, ceea ce il poate determina pe recrutor sa nu ii selecteze nici macar pentru un interviu.

O alta greseala destul de frecventa pe care candidatii o fac atunci cand nu stiu ce sa scrie la sectiunea referitoare la responsabilitatile avute la joburile anterioare este copierea informatiilor din fisa postului sau din anuntul de angajare, fara a personaliza cu informatiile specifice rolului avut. In loc sa transcrie cu copy-paste aceste informatii, candidatii ar trebui sa se gandeasca la cele mai importante lucruri pe care le-au facut, punctual, la joburile detinute in trecut, activitati care ar putea fi relevante pentru pozitia pentru care candideaza. De asemenea, ar fi indicat ca responsabilitatile sa nu fie mentionate prin verbe la persoana I, timpul trecut („am realizat”, „am prezentat” etc.), ci prin substantivizarea verbelor care descriu actiunile intreprinse, si anume: „intocmirea”, „realizarea”, „prezentarea” etc.

In anumite cazuri, mentionarea realizarilor avute la joburile anterioare este mai mult decat binevenita. Spre exemplu, informatii precum „cresterea vanzarilor cu x%” sau „atragerea unui numar de y clienti noi in portofoliul companiei” il pot ajuta pe candidat sa „creasca” in ochii recrutorului/ angajatorului si sa ii asigure mai multe sanse de succes in obtinerea jobului dorit. De cele mai multe ori, cifrele vorbesc de la sine si ofera repere relevante in cariera unui profesionist.

De asemenea, alte informatii care ar putea fi utile celui care citeste CV-ul sunt cele legate de detinerea unui permis de conducere, a unei certificari, cursurile de specialitate urmate, calificarile obtinute (cu precizarea datei obtinerii si a autoritatii emitente), competentele de utilizare PC, cu enumerarea softurilor utilizate. Mentionarea hobby-urilor nu este obligatorie, insa daca ele sunt trecute in CV de catre candidat, este de preferat ca acesta sa fie sincer si sa treaca doar activitati pe care le face in mod curent, din pasiune, din placere, si nu doar pentru a nu lasa necompletata o sectiune intr-un document. Din pacate, inca mai exista nenumarate CV-uri in care, la sectiunea „hobby-uri” regasim cliseul: „cititul, muzica si calatoriile”.

In ceea ce priveste partea referitoare la competentele lingvistice, inscrierea nivelului la care se afla candidatul nu trebuie neaparat trecuta intr-un tabel, cu cate un calificativ pentru „scris”, „vorbit”, „citit”, „ascultare’. Este suficient sa fie facuta o medie a acestora si sa fie mentionat doar „incepator”, „mediu” sau „avansat”.

Nu in ultimul rand, ar fi indicat ca fiecare candidat sa precizeze, la inceptul CV-ului, un obiectiv clar si usor de inteles, scris intr-un limbaj cat mai simplu, astfel incat recrutorul sa isi poata forma o impresie despre planurile de cariera ale acestuia, despre tipul de job dorit, echipa si compania pe care si le-ar dori si despre punctele forte care il recomanda pentru jobul dorit.