Firma mica, firma mare

Adriana Liute, Managing Partner Storience

Cand te pregatesti pentru primul job, e destul de greu sa-ti dai seama ce fel de companie ti s-ar potrivi mai bine: una mare, cu un mediu corporativ bine structurat, sau o companie mica, dinamica si lipsita de birocratie?

In cei peste noua ani de experienta pe care i-am acumulat, am trecut prin firme mici, mijlocii si mari, romanesti si straine, antreprenoriale si corporative. Am invatat in acesti ani ca nu exista firma perfecta sau angajator ideal, exista doar potrivire perfecta (sau cat mai mare) intre tine si angajator. Iar cand spun angajator ma refer nu doar la cultura organizationala, ci si la managerul direct: poti fi intr-o companie aflata in topul angajatorilor si sa nu-ti fie bine daca nu esti compatibil cu managerul tau.

Iata in continuare care sunt avantajele si dezavantajele fiecarui tip de companie prin care am trecut si ce-am invatat eu despre mine trecand prin ele.

Firma mare romaneasca

Daca antreprenorul care o conduce a inceput afacerea in anii 1990 – 2000, este foarte posibil ca stilul managerial sa fie unul autocrat si arbitrar. Promovarile se fac de multe ori politic, resursa umana este tratata pur administrativ, comunicarea nu e transparenta si angajatii nu au curajul sa dea un feedback onest superiorilor lor. Insa, daca firma are un management tanar, eventual scolit in afara sau trecut printr-un MBA bine insusit, e mai probabil ca mediul organizational sa fie unul sanatos.

Daca ai un manager corect, de la care ai multe de invatat si care poate actiona ca un buffer eficient intre tine si angajator, este posibil sa-ti fie bine si intr-o companie condusa mai mult politic decat meritocratic. Un astfel de manager poate reusi sa creeze pentru echipa lui un micro-climat distinct, unde regulile sunt clare si transparente, si tot ce nu tine de el este macar „tradus” pentru restul echipei, asa  incat sa fie mai usor de inteles si acceptat. Daca insa acel manager nu exista sau pleaca, vei ramane descoperit si va trebui sa te obisnuiesti cu un altfel de climat sau sa te gandesti la urmatoarea mutare in cariera.

Daca intentionezi sa te angajezi intr-o companie romaneasca, incearca sa discuti cu cineva care lucreaza acolo pentru a-ti da seama de cultura companiei la care te gandesti sa te angajezi. Intrebarile-cheie pe care trebuie sa le pui includ: „Cum se face evaluarea performantei in companie?”, „Cum se comunica deciziile managementului?”, „Cum se fac promovarile si maririle salariale?”, „Ce face compania pentru a-si dezvolta angajatii?”, „Comunicarea se face doar de sus in jos sau si de jos in sus? Care sunt modurile in care e preluata opinia angajatilor?”

Pentru mine, o astfel de companie nu este foarte potrivita, pentru ca tin mult la comunicarea organizationala transparenta si la corectitudinea relatiilor angajator-angajat. Din experienta personala si din povestile auzite, stiu ca aceste lucruri sunt, din pacate, rare in randul companiilor mari romanesti.

Multinationala

Am petrecut patru ani intr-o astfel de firma. Am avut norocul ca firma in care am lucrat sa fie deschisa la idei, asa ca nu m-am simtit o mica si insignifianta rotita intr-un mare mecanism (aceasta e impresia generala despre multinationale). Am putut face lucuri cu impact si apreciate de management si colegi. Dar stiu ca in majoritatea multinationalelor nu este asa.

Un lucru general-valabil despre multinationale este ca ierarhia multi-stratificata, procedurile si birocratia actioneaza ca un filtru gros prin care ideile trec anevoie si cu o rata mica de realizare. Oamenii nu au timp sa relationeze pentru ca sunt implicati in foarte multe proiecte simultan, despre care nu au timp sa comunice eficient intre ei. Comunicarea interdepartamentala e de multe ori greoaie, si stanga nu prea stie ce face dreapta. In unele firme, nici nu vrea sa stie, iar orgoliile stau de multe ori in calea performantei.

Pe de alta parte, munca in multinationale iti ofera acces la multe training-uri si la contact cu culturi diverse, in care lucrurile sunt privite si se fac altfel. Dar nu poti mereu aplica ceea ce inveti, pentru ca managerii rareori merg impreuna cu subalternii la aceleasi cursuri (si, ca atare, nu ajung sa vorbeasca aceeasi limba si sa gandeasca la fel). Esti adesea inconjurat de profesionisti consacrati, de la care ai cu adevarat ce invata. Dar din cauza ierarhiilor multi-stratificate, ai sanse mari sa raportezi cuiva cu doar 2-3 ani mai experimentat decat tine, de la care nu ai atat de multe de invatat. Vei lucra direct cu oamenii cu adevarat seniori dupa ani buni, daca reusesti sa fii promovat. O alta parte buna este ca, intr-o firma mare, chiar ai unde sa fii promovat daca performezi. Cele mai multe multinationale folosesc un sistem meritocratic de evaluare si management al performantei si, in general, daca esti capabil, vei fi remarcat, apreciat si promovat.

Cel mai neplacut aspect intr-o firma mare insa este acela ca angajatii simt ca lucreaza pentru angajator, nu alaturi de el.

Dupa 4 ani de comunicare si marketing pan-europene in respectiva multinationala, am am simtit nevoia sa lucrez intr-o companie in care ceea ce faceam eu aducea in mod direct venituri in firma, era core business. Imi mai doream un loc in care relatiile colegiale sa fie mult mai umane, deschise, calde. Unde atmosfera sa fie destinsa, nu tensionata ca in majoritatea multinationalelor. Unde sa am colegi care au specializarea mea, si de la care sa pot invata, cu care sa fac ping-pong de idei. Unde sa pot fi creativa si unde sa am mai mult de 2-3 zile in care sa gandesc 10 proiecte. Asa am ajuns in agentie.

Agentie/Butic

Odata ajunsa in agentie – mediu in care lucrez de peste de 3 ani - mi-am dat seama ca acesta e locul care mi se potriveste. N-am lucrat intr-o agentie mare cu peste 50-100 de oameni, probabil ca acolo situatia ar fi fost alta. Dar pot vorbi despre cum e sa ai 20 de colegi, sau doar 2-3.

Acum un an si cateva luni, am co-fondat agentia de branding Storience  alaturi de Stefan Liute – unul dintre cei mai reputati consultanti de brand din Romania si sotul meu. Suntem si probabil vom ramane multa vreme o agentie-butic, cu cel mult 5 angajati, dar cu o retea mare si stransa de colaboratori. Avem deja mai multi astfel de colegi, cu care am cladit relatii de lucru solide si prietenii, si cu care iesim la masa sau in drumetii. Ramanand subiectiva, dar facand o comparatie rationala cu toate locurile de munca anterioare, pot spune sigur ca am reusit sa cream la Storience cel mai placut si corect mediu de lucru dintre toate prin cate am trecut.

Aici relatiile sunt calde, bine incalzite cu nenumarate ceaiuri, brainstorminguri pe terase sau in parc, mici surprize facute colegilor si folosirea oricarui pretext de a sarbatori. Suntem suficient de putini si de bine organizati (folosim Basecamp ca platforma de gestionare a proiectelor si a comunicarii legate de acestea) pentru a avea o comunicare aproape fara cusur. Ideile sunt oricand la un pas de implementare, pentru ca spunem tot ce ne trece prin cap si luam deciziile pe loc (si transparent). Avem o biblioteca de specialitate si ne varam carti si articole sub nas unii altora, dupa care le discutam. Dam si primim feedback din toate directiile, caci suntem toti egali si dispretuim ierarhiile atunci cand vine vorba de a gasi cea mai buna idee sau directie de actiune.

Fiind o firma mica, facem de toate, ceea ce face ca fiecare zi sa fie altfel si sa nu ne plictisim niciodata (daca vrei un job nisat si preferi rutina, un astfel de loc nu e pentru tine). Juniorii nostri lucreaza direct cu noi, adica beneficiaza de experienta unor oameni cu 9-15 ani de munca in spate. Avem clienti frumosi, pe care ii selectam la fel cum ne selectam si candidatii – pe baza potrivirii, nu a banilor pe care ni-i ofera. Obiectivul nostru este sa facem proiecte frumoase, in care munca noastra sa conteze (sa aduca valoare), si sa ne simtim bine in tot acest timp. Ne potrivim bine intre noi pentru ca ne alegem oamenii pe spranceana, cu multa atentie nu doar in recrutare, ci si in perioada de proba.

De asta-mi place intr-o firma mica. Pentru ca e prea mica sa-si permita sa faca vreun compromis. Si e suficient de mica incat sa-si permita luxul de a nu-l face. Dar nu orice firma mica e asa. Asa e firma noastra, pentru ca a depins doar de noi sa fie asa.

Exista insa agentii in care orgoliile impart departamentele in tabere. Impactul negativ al demotivarii, conflictualizarii sau plecarii oricarui membru al echipei este mare, in comparatie cu corporatiile. Nu exista perks (de la serbari si teambuildinguri exotice la traininguri) comparabile ca buget cu cele din companiile mari. Si, in general, resursele materiale disponibile sunt mult mai mici. Exista o mai mare sensibilitate la fluctuatiile economiei - si in bine, si in rau. Companiile mici sunt dependente de 1-2 oameni-cheie. Nu doar financiar, ci si ca atmosfera, climat si viziune. Asta ofera mai multa claritate si hotarare, dar inseamna si un risc mai mare in cazul plecarii acelor persoane.

Asa ca nu exista loc perfect, dar exista momente bune in viata fiecarei companii, exista manageri alaturi de care merita sa lucrezi, si conteaza mereu compatibilitatea intre tine si angajator, exact ca intr-un cuplu. De aceea, nu uita ca, atunci cand angajatorul te evalueaza pentru un job, sa-l evaluezi si tu. Candidatii care pun intrebari istete in interviuri sunt nu doar mai informati, ci si mai apreciati de cei mai multi dintre angajatori.
 

Continutul acestui articol reflecta exclusiv parerea autorului.