Ce faci cand nu mai poti?

Raspunsul in general pare unul simplu si il rostim instinctiv: „cand nu mai poti, mai poti putin” sau „cand nu mai poti, renunti”.

De multe ori m-am gandit daca exista si o cale intermediara si cum pot face sa aflu. De cele mai multe ori o poti afla precipitandu-te in ambele directii, atunci cand esti in burnout si spui ca vrei sa renunti. Am putea totusi reflecta mai profund de atat, sa intelegem si sa acceptam ca singurii care ne-am expus si am raspuns la presiunea contextului, am fost tot noi. Ca am fost cumva trasi in acest vortex fiind mult prea concentrati ori pe miza ori pe sentimentul de vina.

Greseli am facut si vom mai face, durere si epuizare vom mai simti, acestea facand parte din procesul nasterii de noi idei si noi atitudini. Poate ceea ce neglijam este ce facem dupa aceea astfel incat sa ne eliberam si sa constientizam Sensul acelei experiente.

Maturizarea emotionala este o etapa esentiala din atitudinea pe care decidem sa o transmitem, energia pe care o folosim pentru a-i inspira pe ceilalti. Aceasta apare cand renuntam la frici si la defensiva, cand ne simtim liberi si constienti intre suma lucrurilor bune si mai putin bune…cand nu mai paralizam din frica de a gresi sau psihozam asupra retetei succesului, de a renunta a poseda adevarul absolut sau ingredientul secret.

Balanta in viata nu vine doar din „worklifebalance”, respectiv din cantitatea orelor. Acestea reprezinta „comanda” pe care noi o facem pentru a justifica alergarea continua si invalmaseala de ganduri pentru a acoperi lucrurile care cu adevarat ne lipsesc. Am povestit de multe ori ca limitele iti dau Sens, in acelasi timp sunt actiuni de control care sufoca instinctul si sentimentul de bine neconditionat.

Daca vom reusi sa ne imprietenim cu „noi” insine vom fi mai curajosi sa ne „scoatem pe noi” din casa la serviciu, sa lasam hainele in care pretindem ca suntem altceva. Nu este usor, insa atunci cand o faci, simti cumva deschiderea perspectivei si acceptarea travaliului cu Sens, de aceasta data, Sens pentru tine!

Organizatia este o suma oameni si ganduri, cu bagaje si ambitii personale. Organizatia nu este o institutie, aceasta reprezinta o forma de vibratie, un proces continuu de transformare, o miscare continua de emotii si evenimente care ne construiesc sau doar ne influenteaza.

Deciziile fiecaruia de a ramane sau de a renunta, de a se implica sau de a se proteja nu au un efect singular. Atitudinea ta va determina mai departe reactii in lant catre toata echipa, iar echipa la randul ei „va raspunde”. Pozitionarea ta fata de tine va ajuta echipa sa se maturizeze. Propria acceptare va fi cea care va determina acceptarea si din partea echipei. Determinarea si pasiunea cu care tu faci lucrurile pentru tine va face sa gasesti mereu in spatele tau o „armata” de oameni cu atitudini similare.

Cand obosim e mai important sa invatam sa ne odihnim decat sa renuntam. Uneori. Va las pe voi sa ganditi si sa va decideti cu incurajarea ca nu exista decizii gresite.

Iuliana Leurent
CEO, Temps HR