Carieră sau viață personală? Sau, cum poate fi “și una și alta”

Activez ca și coach profesionist din 2007 și am antrenat mulți lideri pentru a face alegeri înțelepte în carieră. Munca este o parte importantă din viața noastră, atat pentru timpul pe care îl alocăm muncii cat și pentru sensul pe care îl dăm acesteia. Mult prea frecvent observ faptul că nu alocăm timp pentru a ne gandi la ceea ce ne împlinește profesional și personal și urmăm alegerile făcute de alții și consolidate deja în tipare limitative, ineficiente și pline de resentimente. Din perspectiva mea, am observat nevoia de a avea și carieră și familie împlinită vine mai ales de la femei, însă am întalnit și bărbați cu această preocupare. Unul dintre aceste tipare consolidate în piața muncii este că “ori ai carieră ori viață de familie, nu se poate și una și alta”…. Invitația mea în acest articol este de a găsi soluții creative, soluții noi, prin care să cream împlinire atat în viața personală și în viața profesională, în carieră.

“Toată viața am învățat ce să fac ca să urc pe scara ierarhică. Și am reușit: știu să joc jocurile politice din bord, știu ce parghii am la dispoziție pentru a atinge obiectivele pe care le primesc. Am sacrificat familia pentru asta și multă vreme am crezut că acesta este pretul pentru succesul pe care îl am. Singura problema este că a ajuns să îmi placă din ce în ce mai puțin persoana care am devenit”

multi lideri performanti in organizatiile din Romania, iar Maria (un nume generic, pentru a respecta confidentialitatea) este unul dintre ei: o femeie care a ajuns la conducerea unei organizatii mari, multinationale, cu sute de angajați în filiala locală, cu o cifră de afaceri impresionantă. Este o femeie foarte respectată pentru profesionalismul său și pentru disciplina muncii pe care o are.

Cultura organizatională în care Maria actionează este foarte centrată pe rezultate de business și există credința că nevoile personale sunt tabu, este ceva despre care nu este loc să vorbim. Primează nevoile de business și “suntem aici ca să facem bani, nu să ne simțim bine”. Cunosc multe organizații în care nu este loc pentru ca oamenii să se manifeste plenar, în sensul de a nu separa viața profesională de ceea ce fac la muncă și a exclude viața personală, pasiunile și interesele, ceea ce noi suntem ca oameni. medii de lucru aspre, puternic centrate pe atingerea rezultatelor cu orice preț, în care natura umană nu prea își mai are locul. În astfel de medii de lucru sunt vizibile frecvent simptome ale burn-out-ului, motivație și angajament scăzut al oamenilor, oameni care se simt captivi într-un sistem sau organizatie fără sens și împlinire. Multi dintre ei fac tot felul de sacrificii și compromisuri, la diferite niveluri, pentru a ramane în organizație însa la fel de mulți dintre ei, deși vin la serviciu în fiecare zi, muncesc cu un randament scăzut și frustrare, dorind să fie oriunde altundeva, mai puțin în organizația respectivă.

Ca lider de business, Maria a ajuns la varf, însa ca om simte că este prea mare prețul plătit pentru a se menține acolo, iar satisfacția și împlinirea venite din partea profesională, a constatat că a început să fie prea mica și de scurtă durată. Vede cultura organizationala din organizație, îi simte repercursiunile în același mod ca toți angajatii, însă și-a dat seama că este un sistem mult prea mare, pe care nu îl poate schimba singură. A ales să se schimbe pe sine și să schimbe modul în care ea se manifestă plenar, autentic în relațiile cu colegii ei, modul în care nu mai permite existența compromisurilor și a sacrificiilor, și nici nu mai încurajează controlul și neîncrederea în sine și în cei din jur. Schimbarea ei ca lider a început să fie vizibilă în organizatie, însă nu este bine primită de ceilalți lideri, obișnuiti cu un stil de conducere dur, cu “o mană de fier”, iar Maria a ales să iasă din acest sistem închis, în care se simte sufocată.

Din perspectiva mea, pe termen lung, nu este sustenabil să ne sacrificam dezvoltarea personală, viața de familie, pasiunile, aspiratiile, pentru a atinge succesul in business. Totodată, noi suntem responsabili să găsim “soluții noi la probleme vechi”. Nu putem vorbi de organizații sănătoase, umane, atunci cand liderii lor fac compromisuri și sacrificii. Nu putem vorbi de sustenabilitate, de responsabilitate înaltă atunci cand liderii demonstrează un comportament care nu serveste la exprimarea lor autentică, plenară, ca oameni.

Angajamentul și entuziasmul oamenilor, disponibilitatea lor de a contribui cu tot ce au mai bun în organizație, apare atunci cand oamenii respectivi ating și rezultate de business și rezultate personale. Acestea sunt, de obicei, lucruri care nu se discută în organizații – parcă este o credință nescrisă care spune “cand intrați aici lasați-vă viața la usa”. Poate avem nevoie de organizații inclusive, de oameni care să se include și pe ei, în munca lor.

În loc de concluzie, te invit la reflecție personală:

- Care este prețul succesului tău?

Pe mine mă inspiră ceea ce spunea poetul Kahlil Gibran munca este dragoste făcută vizibilă, împărtășesc aici cateva din vorbele sale, scrise acum peste 100 de ani, poate te inspiră și pe tine!