Jurnal de calatorie by Robert Reiss - Insemnarea 5

<< Insemnarea 4 | Insemnarea 6 >>

11 mai 2009

Vineri seara se distreaza oamenii, chiar daca au muncit toata saptamana. Chiar si vineri, pana seara. Doar a doua zi e week-end, nu? Bautura, discoteci, baruri, dansuri, una,alta...Vorba unuia din sefi: „Robert, dupa ce termin o zi din timpul saptamanii ma gandesc ce am facut in afara de munca......si ma culc cu gandul ca vine week-end-ul si o buna parte din salariu merge pe distractie, ca doar de aia traim, nu doar sa muncim”.

Vineri seara am zis sa dorm putin si apoi sa ies in club, insa am dormit pana dimineata. A doua zi soferul mi-a propus sa merg cu el intr-o vizita „la niste oameni cu bani, sa vad si eu ce si cum si pe urma la altii, cu adevarat cu bani”. „Hai sa mergem”, am zis, „de ce nu?”.

Am ajuns intr-o zona a orasului destul de saracioasa, dar, dupa cateva strazi pline de praf si case traditionale(ponosite), am ajuns intr-o alta zona, cu case ceva mai rasarite, cu gard(!), grilaje(!) , semn ca oamenii au ce apara fata de vecinii mai putin avuti. Intru in casa cu 5 camere si am avut senzatia ca vizitez o casa a unor batrini ingrijiti, dar saraci. Casa curata, peretii insa nezugraviti („costa mult, Robert, prea mult... si noi singuri nu avem timp, ca muncim toata ziua... si in week-end ne distram”), mobila veche, curata, dar veche. Se vedea trecerea timpului peste spatarele scaunelor; o canapea gen pat de spital cu un cearceas deasupra (locul oaspetilor), o masa tot din tabla, cu geam la mijloc.

Oamenii astia sunt 3 la numar: sot, sotie si copil. Sotul - meserie buna, salariu de 600 de euro, sef in cadrul unei firmei de transport, ea-studenta, mostenire de la familie doua casute pe care le inchiriaza si pe care iau pe amandoua 150 euro pe luna.

La masa s-a servit, pe langa orez, peste, pui si mancare de cartofi, bere, suc, fructe. Masa copioasa, totusi.

Iesim de acolo si soferul imi spune „Hai sa mergem la niste oameni avuti sa vezi si tu cum e. Sa imi spui daca si in Europa e tot la fel.” Am ajuns in alt cartier si, tot ca mai inainte, prin case darapanate intram intr-o casa vopsita, ingrijita. Pereti curati, casa cu trei camere, mobila moderna, 450 de euro setul, canapea extensibila, 2 fotolii si o masuta bonus! Oamenii au firma! Un birou de fotocopiere si prelucrare imagini pe calculator. Amandoi cu facultate: ea functionar bancar, el se ocupa de afacerea in care are angajati 3 persoane. Se vedea ca sunt oameni cu putere financiara peste medie. Nu am mai mancat, dar aveau un minibar din care au scos o sticla de vin. Aveau telefon, calculator,radio,totul curat,vopsit cu bun simt.

A doua zi soferul (e musulman) m-a invitat la cununia lui. Am ajuns la local. Pe drum mi-a spus ca sunt ultimul. Toti sunt acolo, doar pe mine ma mai asteapta lumea. Am ajuns cu oaresce emotii. Si ce vad? Vreo 20 barbati asezati pe scaune in linie. In fata lor a sosit un fel de imam. Spun „un fel de” pentru ca nu era un imam adevarat, era cel mai batran din satul sotului si care cunoastea si principii bisericesti si de comportament in viata. Femeile erau in alta camera; „Nu ai voie sa le vezi!Asteapta sa iasa."; „Nu vorbi tare, nu aplauda, nu intreba prea multe ca faci zgomot, aici totul e in liniste”...
Altii erau pe afara, nu pareau foarte interesati de ceea ce se intampla, desi erau veniti in calitate de participanti.

M-am asezat pe scaun. „Mi-e sete”, am spus la un moment dat. „Da, avem bautura, dar este parte din zestrea adusa mirelui si dupa ceremonie el trebuie sa o aduca si sa dea voie sa fie impartita celor prezenti”. Am traversat si am cumparat cola de la magazinul din colt. Dupa vreo ora de stat pe scaun sau de plimbat prin zona printre participanti am intrebat pe cumnata miresei ce se intampla de fapt. „Ce sa se intample?, mi-a spus, „familiile discuta intre ele in prezenta batranilor satelor din care provin cei doi, in prezenta unor talmaciuitori pentru ca sunt musulmani, dar vorbesc limbi diferite, sotii intre ei intelegandu-se in franceza, dar batranii nu vorbesc decat limba stramoseasca”. Intre timp, cativa participanti s-au plictisit (sau asa o fi traditia?) si au plecat. Pana la urma totul s-a terminat cu bine si s-a anuntat oficial ca soseste mancarea: berbec cu orez. Credeam ca se serveste la masa, dar nestiutorul a aflat ca nu asa procedeaza cei prezenti. Barbatii separat, femeile separat. Nu au voie sa stea la aceeasi masa. Noi, barbatii, ne-am adunat in cerc, stand pe scaun si mancand la comun dintr-o oala mare. Cei mai rapizi au mancat si cel mai mult, fara tacamuri si fara galagie. Din varii motive eu am mancat la hotel ceva mai tarziu.

Mergi pe urmele lui Robert Reiss si descopera Africa, folosind harta de mai jos.