Jurnal de calatorie by Robert Reiss - Insemnarea 6
<< Insemnarea 5 | Insemnarea 7 >>
3 iunie 2009
Africa este, dincolo de toate, o lume speciala. Tinuturi aparte, oameni calzi, primitori. Atat cat pot, in conditiile unei educatii limitate.
Ca si o curiozitate, africanii refuza sa foloseasca cuvinte urate, jignitoare, blesteme de genul „sa iti moara una, alta”, „sa mori ”, „sa te duci”, „sa putrezesti”... Puterea cuvintelor...pozitive..care ii transforma in oameni calzi, pasnici,primitori,in ciuda saraciei, a lipsurilor educationale, culturale sau de alta natura.Spre exemplu, cand te deranjeaza cineva si vrei sa ii spui sa plece ii spui „eu nu pot ajuta, ma rog ca Dumnezeu sa te ajute”.
M-am despartit de Ouaga cu putin regret. Putin pentru ca totusi sunt la munca si nu la distractie, dar regretul tot exista...am stat timp de o luna si jumatate printre oameni primitori, calzi, atenti, ospitalieri. Am muncit cu ei, ne-am distrat, am fost la baruri, terase, restaurante,la elefanti sau crocodili, ne-am luat ramas bun intr-o atmosfera calma si destinsa.
Dupa o luna si jumatate am plecat spre aeroport, pe care l-am regasit la fel, trist, in constructie, aceleasi persoane agresive, agresivitate pe care insa am inteles-o atlfel. Daca stii sa le vorbesti, sa ii lamuresti, daca mai vad ca si cunosti cateva cuvinte din limba lor te lasa in pace. Nu esti prada buna, ei pe strain il vor. Multi se multumesc cu batista de azi in loc de camasa de maine. Cu ciupeala, si apoi pa. Fiecare dupa cum poate.
Avionul a plecat la timp, zbor linistit deasupra norilor si aterizare lina pe aeroportul din Niamey. Cald. Tare cald. 41 de grade la umbra. Transpiri stand. Mergand transpiri si mai mult. Alergand cum o fi?
Primul control. Viza de intrare. Al doilea control. Viza medicala. Al treilea control. Al bagajelor. Mi s-a blocat lacatul de la bagaj. Mi-au permis trecerea vazand ca sunt plin de praf (praf alb de pe jos; unde o fi fost femeia de serviciu? sau asa trebuie sa fie? sa iti imprimi urma pantofului in praf?) si destul de nervos. Al patrulea control. Sa vada daca chiar ai pasaport.
Soferul. Masina. Cald. Alt oras. Mai bogat. Mai mare. Alte cladiri. Alte obiective. E normal. Ramane sa vedem ce obiective vizitam.
Ajungem la firma. Directorul, un francez de treaba de un an de zile in Niger dupa ce 7 ani a fost in Burkina. Oameni primitori si aici. Hotelul, bun,curat. Stilul anilor 70. Merge, ca sa zic asa.
Mergi pe urmele lui Robert Reiss si descopera Africa, folosind harta de mai jos.
