[Cu experienta versus incepator] Diferente in abordarea proiectelor
“For the things we have to learn before we can do them, we learn by doing them.” Aristotel
Exista joburi pentru care este nevoie de expertiza unui profesionist cu experienta, dar si joburi care necesita gandirea proaspata a unui incepator. Ce se intampla insa cand in echipa de lucru se reunesc persoane experimentate, sigure pe stilul lor de abordare a unui proiect si tineri fara experienta, dar entuziasti si dispusi sa isi asume riscuri?
Uneori atitudinea precauta a celor care au invatat din experiente de lucru anterioare este justificata. Alteori, ea poate sta in calea inovatiei si transforma un proiect care ar fi putut fi
genial intr-unul mediocru.
Elan versus frana
Persoanele cu experienta de lucru pe un anumit tip de proiect tind sa asocieze situatia curenta cu una anterioara. De aceea, prin raportare la rezultatele pe care le-au adus anumite decizii luate in legatura cu proiecte din trecut, profesionistii cu experienta isi limiteaza optiunile si in cazul proiectului curent. Temerile cumulate ca urmare a finalitatii negative a unor proiecte functioneaza ca o frana si afecteaza modul de abordare a proiectelor noi care prezinta riscuri similare. Fiecare proiect reprezinta insa o situatie unica si solutiile care au dat rezultate favorabile la un moment dat pot sa nu mai functioneze in prezent.
La polul opus, elanul si entuziasmul incepatorului favorizeaza asumarea unor riscuri si incurajeaza inovatia. Uneori, abordarea “naiva” a celui fara experienta anterioara are rezultate mai bune decat o abordare precauta. Gandirea mult mai deschisa si proaspata, eliberata de constrangerile pe care le aduce in mod involuntar experienta, poate oferi solutii neasteptate si propune abordari la care un profesionist experimentat nu s-ar fi gandit. Pe de alta parte, exista conceptia ca, dimpotriva, tinerii aflati la inceput de cariera, neavand experienta practica, sunt incorsetati in teoriile invechite pe care le-au invatat in timpul studiilor universitare. Cu toate acestea, companiile care angajeaza studenti sau proaspat absolventi mizeaza pe suflul nou pe care acestia il pot aduce in echipele de lucru si, nu in ultimul rand, pe viziunea din exteriorul companiei pe care acestia o poseda. Aceasta deoarece se intampla frecvent ca angajatii cu experienta dintr-o companie sa “nu mai vada padurea de copaci” din cauza faptului ca lucreaza zilnic in mediul inchis al companiei.
Transfer de experienta?
Totusi, experienta este vitala in cazul majoritatii proceselor, in special pentru task-urile repetitive sau pentru cele care nu necesita o abordare creativa. Intr-o echipa in care lucreaza atat oameni cu experienta cat si incepatori, persoana/persoanele cu experienta trebuie sa fie capabile sa ii faca pe colegii lor mai putin experimentati sa isi insuseasca experientele lor, sa le interiorizeze (pentru ca exista o tendinta general umana de a accepta drept valide numai experientele personale, traite pe propria piele). In ultima vreme, tot mai multe companii incearca aceasta prin practica de training experiential (experiential training/experiential learning), care porneste de la conceptul de invatare pe baza experientei.
Pentru a rezona cu o anumita situatie si pentru a aduce ulterior corecturi la nivelul comportamentelor si convingerilor, oamenii trebuie sa experimenteze personal situatia. Invatamintele extrase din relatarile experientelor altora, oricat de logice ar parea, nu au aceeasi valoare si nu sunt la fel de profund interiorizate precum lucrurile invatate “pe propria piele”. Pentru a invata si a actiona pe viitor in baza lucrurilor invatate, oamenii trebuie sa asocieze experienta cu o traire personala, cu o stare de spirit. De exemplu, umilinta resimtita la esuarea unui proiect sau sentimentul de vina dupa o greseala care a afectat si munca altor oameni implicati in proiect nu pot fi transmise celorlalti. Numai prin trairea lor in mod personal, ele se transforma in instrumente de invatare. De aceea, membrilor mai experimentati dintr-o echipa de lucru le este foarte dificil sa ii convinga pe colegii lor fara experienta de faptul ca lucrurile trebuie facute intr-un anumit mod si nu in altul. In acest moment, abordarea entuziasta a membrilor din echipa ce nu au experienta se loveste de atitudinea precauta a celor care au mai lucrat pe proiecte similare in trecut.
Aristotel spunea ca, un lucru pe care trebuie sa il invatam inainte sa il putem face, il invatam facandu-l. Mai ales in cazul practicii profesionale, invatam lucruri numai facandu-le.
A avea sau a nu avea experienta? Aceasta este intrebarea care se pune atunci cand se lucreaza la un proiect. Exista avantaje si dezavantaje in ambele situatii. Diversitatea este de cele mai multe ori cea mai buna solutie. In echipele mixte, entuziasmul si impulsivitatea celor fara experienta sunt temperate de precautia si tendinta conservatoare a celor care au trecut deja prin riscuri similare asociate cu proiecte din trecut.
